Știu că nu am mai postat pe aici. Blogul îl am cam din luna noiembrie și am abia nouă postări amărâte. Probabil că vă întrebați dacă persoana din spatele blogului mai există, pentru că, oricât de oribil ar fi un blog, eu mereu fac asta..De când cu liceul abia dacă mai am timp să respir. Bine, am timp și de asta, dar sunt confuză pur și simplu. Liceul nu face decât să-ți distrugă încrederea în tine în cinci secunde, așa că, am simțit, de când a început liceul că mi-am pierdut unele calități. Nu mai am încredere în mine și nu mai sunt la fel de sigură ca altă dată. Nu mai spun că scoate ce e mai rău din mine și am mai și început să înjur... Încă încerc să găsesc ceea ce mi se potrivește. Nu am mai scris de mult și am tot avut chestii de dezbătut, dar mereu nu am avut timp, sau suficiente idei, chiar dacă eram pornită.
Săptămâna trecută am simțit că am pierdut prieteni. Am realizat defapt, că nimănui nu-i prea pasă de mine. Este adevărat, fiecare are povara lui, dar, nimeni nu mă prețuiește așa cum îmi prețuiesc eu prietenii, sau cel puțin, cei pe care îi credeam prieteni. Cred că nu voi găsi niciodată o persoană care să mă aprecieze sau chestii de genul, am încetat de mult timp să mai sper, iar acum e mult prea târziu ca să găsesc așa ceva. Nu știu ce faceți voi de 1 martie, sau de 8 martie, dar eu, probabil, cât timp clasa mea va merge la o pizza sau ceva de genul, voi fi în autobuz, în drum spre casă. M-am integrat printre colegi, dar nu sunt suficient de apropiată de ei și nu știu ce aș putea vorbi cu ei, nu găsesc niciodată subiecte de discuție. Mă consider patetică.
În afară de tâmpeniile astea, astăzi m-am tuns și sunt fericită că, în sfârșit, pot să sar, să mă zgudui, că părul meu nu arată urât și nu trebuie aranjat din cinci în cinci minute.. Am avut cea mai ciudată săptămână și nu am de gând să sărbătoresc venirea primăverii.. Chiar astăzi, când am fost să mă tund, nenea hairstylist mă întreba dacă i-aș putea face vreo recomandare de 8 martie pentru o ofertă care să atragă femeile. „Nu-s cu sărbătorile astea ” i-am răspuns.
N-am chef să îmi sperii puținii cititori de pe acest blog, doar că am vrut să ma descarc în câteva rânduri. Aș vrea să citesc ceva, orice, dați-mi un link și o să trec pe acolo. Vă transmit pupici și poate ne vedem la vară..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu