Din primele file ale acestei cărți, am simțit suspansul și curiozitatea. Cartea începe cu o atenționare a autorului asupra faptului că Fantoma de la Operă nu a fost rodul imaginației balerinelor sceptice de la operă și nici invenția altcuiva. Fantoma de la Operă a existat cu adevărat! După această notă a autorului, cartea începe cu adevărat.Povestea surpinde cititorul, chiar din primele file, când, este descoperit mort un mașinist la subsolul Operei. Găsit spânzurat, toată lumea dă vina pe Fantoma de la Operă, a cărui chip îl văzuse chiar răposatul.
Însă adevărata poveste nu se desfășoară în jurul crimelor al căror autor nu este cunoscut sau prins, ci în jurul frumoasei Christine Daae, o cântăreață nu foarte celebră de la operă care ajunge într-o seară la o performanță uimitoare, întrecându-și rivala de la operă. În acel moment glorios, în public se afla chiar Raoul, prietenul ei din copilărie care a iubit-o până în prezent, deși nu o văzuse de ceva vreme.
După ce tatăl Christinei moare, lui Christine îi rămân doar frumoasele amintiri cu ea și Raoul mici, când tatăl său le spunea povești despre Îngerul Muzicii. Promisiunea făcută de tatăl Christinei înainte să moară, cum că-l va trimite pe Îngerul Muzicii la ea, i-a dat speranță, mai ales când a auzit în cabina ei un cântec divin venind, parcă, din pereți. Și totuși, Raoul, băiatul pe care l-a cunoscut când acesta i-a adus eșarfa pe care vântul i-o dusese în apa rece a mării din ținuturile nordice, este încă îndrăgostit de ea, la fel și dânsa; însă povestea lor de dragoste pare predestinată eșecului. Christine continuă să-l refuze pe Raoul, ascunzându-i un mare secret. Lucruri dubioase se întâmplă în cabina ei, iar Raoul găsește într-o zi forța să intre și să se ascunde acolo, văzând-o pe Christine cum dispare într-o oglindă. Acesta începe să-și pună multe întrebări și dorește să afle ce ascunde Christine. Să fie Îngerul Muzicii un impostor? Continuarea acestei povești captivante, o găsiți în carte.
Părerea mea: Apreciez stilul lui Gaston Leroux. Cartea aceasta merge citită într-o seară de iarnă la lumina slabă a veiozei. Mulți au încadrat această carte în stilul thriller sau horror datorită modului autorului de a se exprima, al descrierilor bine concepute și al plasării acțiunii. Mi-a plăcut enorm personajul lui Raoul, hotărât și devotat iubirii care i-o purta Christinei. Mi-a lăsat o impresie foarte bună iar notă mai mică decât cea maximă, nu aș putea să îi acord.
Vreți un sfat? Citiți cartea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu